Căsoaia
Despre primele trei ediţii 1979-1981 – ale simpozionului de la Zărand- Căsoaia, unde trebuie să mărturisesc de la început, am ajuns abia în toamna trecută, cu prilejul celei de-a şaptea ediţii, scriitorul Emil Şimăndan a lăsat un document uman şi artistic impresionant, a cărui valoare, sunt sigur, timpul, nu numai că nu o va dezminţi ci, dimpotrivă o va sublinia din ce în ce mai mult…………
ÃŽnainte de a ajunge acolo, volumul lui Emil Simăndan, realizat cu inteligenţă şi sensibilitate, m-a introdus în atmosfera locului iar impresiile pe care lectura mi le-a dat, au fost din plin confirmate şi lărgite. L-am regăsit pe fiecare artist dar mai cu seamă am descoperit o atmosferă comună, fără să mai pot distinge prea bine cît anume revine fiecăruia în parte. O anume soliditate umană, comparabilă cu harul anonim, neostentativ al naturii, acolo unde arta am simţit-o nu ca pe un element intrus, în ciuda actului deliberat care a stat la baza ei, am simţit-o în largul său, la ea acasă. Arta şi natura se redescopereau, şi aici, una în ipostaza celeilalte.
Am încercat să disting o ediţie de alta, dar n-am reuşit şi la ce bun. Ansamblul le absorbea pe toate pe nesimţite. Impresia de totalitate, armonie diferenţiată este dominantă. Te opreşti la fiecare lucrare, cum te opreşti în faţa unui copac sau altul, unui fir de iarbă sau altul, în acelaşi timp, prezenţa celorlalţi te învăluie blând şi nu simţi nevoia să i te sustragi. Lucrările din anul 1985 se adaugă firesc celor 60 din anii precedenţi. Un ansamblu a cărui amploare este potenţată de atmosfera de linişte şi împăcare, cu tine şi cu natura, pe care o degajă. Risipite parcă la inspiraţia estetică a hazardului, operele te reţin în tăcerea solară a unui spaţiu binecuvântat…...
ÃŽn lucrarea lui Dumitru Paina, Reflectare, geometria captează soarele ca un élan vertical, repliat în el însuşi. Formele sintetice se eliberează încet de greutatea imobilă a materiei. Fără emfază, gravitatea nu anulează tensiunea, astfel încât sborul schiţat este o implantare solidă în sol, ca un gest ascuns al pământului.

Octavian Barbosa, rev. Arta, nr.3, 1986