După absolvirea Institutului, sculptorul Dumitru Paina s-a manifestat mult timp contradictoriu, pendulând între un figurativism tradiţional şi un decorativism elegant. ÃŽn această din urmă direcţie, el a realizat câteva lucrări notabile. Am descoperit în acestea, o tendinţă artizanală de perfecţiune formală care conduce la obţinerea unor obiecte frumoase în sine, fără a avea vreo conotaţie “filozoficăâ€�.
Sculptorul a operat o deschidere spre o sculptură cu o semnificaţie mai înaltă, dar păstrând forma decorativă, în lucrarea sa de la Căsoaia ( “Reflectareâ€�, 1985). ÃŽn aceasta, el a dovedit că este un cioplitor capabil să se exprime sintetic, în planuri mari, tăiate geometric. De aici va porni, probabil, la elaborarea unui stil pe măsura talentului său.

Horia Medeleanu, Culoare şi formă, Ed. Mirador, Arad, 1996