La început modelajul în lutul reavăn a constituit modalitatea prin care Dumitru Paina a transpus ipostaze portretistice sau teme de larg interes uman, printr-o curgere a formelor înscrise unui figurativ decantat şi sugestiv. Răspunzând, însă, solicitărilor de a participa la diverse tabere şi simpozioane estivale de sculptură, la care se adaugă (după 1990) şansa materializării unor monumente de for public- cu tentă comemorativă- se simte antrenat către o modificare a limbajului în direcţia stilizării şi esenţializării. Exersând în tehnica cioplitului va căuta să valorifice cât mai profund specificitatea sculpturilor de lemn, piatră, marmoră, simplificând la maxim cadenţa volumetriilor, care dezvoltau impresii lirice sau direct meditative. Soluţiile pentru monumentele commemorative implicau şi o viguroasă componentă simbolică.
Cucerit de efectul reducţiilor şi supleţea alternanţelor dintre plin şi gol, ajunge la configurarea unor structuri, integrate unui expresiv generic: Semne. Sunt, de fapt, sintetizări ale unor fundamente existenţiale, de largă generalitate, cu multe invocaţii mistice şi mitologice. Una dintre cele mai suggestive transpuneri întruchipează metaforic rodniciile Pomonei (marmoră, 1994), alcătuită din succesiuni şi armonioase interferări de curbe şi contracurbe, plinuri şi goluri, ce dezvoltă o elevată decorativitate. O altă lucrare, cioplită în granit (1999), în tabăra de la Schrems- Austria, înfăţişează într-o factură solemn-ritualică postura luciferică a unui chip uman care animă partea superioară a unei construcţii piramidale de-o elegantă şi fermă monumentalitate.

Negoiţă Lăptoiu, 1999