Avem azi deosebita ocazie de a prezenta publicului orădean creaţia unui fost elev al meu, care, alături de alţi colegi, este exponentul unei generaţii care a dat mai multe nume de rezonanţă în arta contemporană, iar pentru artist este momentul achitării de o obligaţie morală, de a se prezenta cu o expoziţie personală la Oradea, de care îl leagă primii ani de formaţie dar şi apropierea de locurile natale.
Fie că-şi realizează lucrările prin cioplirea în lemn sau turnare în bronz, importantă pentru artist este concepţia spaţială a volumului, masivitatea monolitică este anulată de regulă prin ruperea continuităţii, printr-un joc de plinuri şi goluri. Pe parcursul întregului său efort de redare a formelor sculpturale în spaţiu, recunoaştem o clară intuire a bunelor proporţii.
Există în formele sale spaţiale o dialectică strânsă între tendinţa explozivă de deschidere a volumului spre exterior şi tendinţa de păstrare a unităţii, a coerenţei volumelor. Aluzia antropomorfă simţită în ritmul unor linii curbe coexistă cu un spirit geometric ce nu ţine numai de stilizare ci de capacitatea de expresie a formei pure, tentat de construcţia metaforică, artistul subliniază un motiv sau altul, ce câştigă astfel prestigiu în ansamblul compoziţiei. Cultul pentru simplitatea şi rigoarea geometriei se bazează pe forţa vizuală a ansamblului combinată cu o clară înţelegere a exigenţelor exprimării în trei dimensiuni, ceea ce presupune, pentru o sculptură, posibilitatea de ai percepe totalitatea semnificaţiilor din orice punct am privi-o. Astfel, artistul reuşeşte să se refere, creator al prestigioasei tradiţii a genului, asigurând raporturi active între gol şi plin, între elementele statice şi cele dinamice, între exigenţele de expresie pur vizuale şi clara sarcină evocator-narativă a lucrărilor sale.
Puritatea formelor şi fluiditatea liniei vorbesc despre aspiraţia spre un ideal de frumuseţe bazat pe gravitate şi armonie, seriozitate şi profunzime, completat de o bună cunoaştere a meşteşugului şi de înţelegerea materialului. De aceea lucrările sale tind să se afirme ca prezenţe spirituale care tulbură realitatea obiectivă dintr-o încărcătură magică.

Gabriela Crişan, critic de artă – deschiderea vernisajului din 20.07.2000, expoziţia personală a sculptorului Dumitru Paina, Galeria Noble House, Oradea