Dumitru Paina
Biografie Sculpturi Texte critice Contact  
Dumitru Paina

  2012, M.A.
  2012, Horia Truta
  2009, Graiul Maramureşului
  2008, Horia Truţă, Dan Demşea
  2007, Francois Pamfil
  2007, Ana Franca, arhitect
  2005, Loredana Nicoară
  2005, Gabriel Bonaciu
  2005, Aurel Chiriac
  2004, Vasile Sărăndan, interviu
  2004, Vasile Sărăndan
  2004, Onisim Colta
  2004, C. Puşcaş
  2004, Amedeo Caftangioglu
  2000, Pengo Zoltan
  2000, Horia Medeleanu
  2000, Ioan Moldovan
  2000, Gabriela Crişan
  1999, Negoiţă Lăptoiu
  1997, rev.Silvania
  1996, Horia Medeleanu
  1986, Octavian Barbosa
  1986, Iudit Anghel
  1985, Călin Dan
  1984, Valentin Stache

Avem azi deosebita ocazie de a prezenta publicului orădean creaţia unui fost elev al meu, care, alături de alţi colegi, este exponentul unei generaţii care a dat mai multe nume de rezonanţă în arta contemporană, iar pentru artist este momentul achitării de o obligaţie morală, de a se prezenta cu o expoziţie personală la Oradea, de care îl leagă primii ani de formaţie dar şi apropierea de locurile natale.
Fie că-şi realizează lucrările prin cioplirea în lemn sau turnare în bronz, importantă pentru artist este concepţia spaţială a volumului, masivitatea monolitică este anulată de regulă prin ruperea continuităţii, printr-un joc de plinuri şi goluri. Pe parcursul întregului său efort de redare a formelor sculpturale în spaţiu, recunoaştem o clară intuire a bunelor proporţii.
Există în formele sale spaţiale o dialectică strânsă între tendinţa explozivă de deschidere a volumului spre exterior şi tendinţa de păstrare a unităţii, a coerenţei volumelor. Aluzia antropomorfă simţită în ritmul unor linii curbe coexistă cu un spirit geometric ce nu ţine numai de stilizare ci de capacitatea de expresie a formei pure, tentat de construcţia metaforică, artistul subliniază un motiv sau altul, ce câştigă astfel prestigiu în ansamblul compoziţiei. Cultul pentru simplitatea şi rigoarea geometriei se bazează pe forţa vizuală a ansamblului combinată cu o clară înţelegere a exigenţelor exprimării în trei dimensiuni, ceea ce presupune, pentru o sculptură, posibilitatea de ai percepe totalitatea semnificaţiilor din orice punct am privi-o. Astfel, artistul reuşeşte să se refere, creator al prestigioasei tradiţii a genului, asigurând raporturi active între gol şi plin, între elementele statice şi cele dinamice, între exigenţele de expresie pur vizuale şi clara sarcină evocator-narativă a lucrărilor sale.
Puritatea formelor şi fluiditatea liniei vorbesc despre aspiraţia spre un ideal de frumuseţe bazat pe gravitate şi armonie, seriozitate şi profunzime, completat de o bună cunoaştere a meşteşugului şi de înţelegerea materialului. De aceea lucrările sale tind să se afirme ca prezenţe spirituale care tulbură realitatea obiectivă dintr-o încărcătură magică.

Gabriela Crişan, critic de artă – deschiderea vernisajului din 20.07.2000, expoziţia personală a sculptorului Dumitru Paina, Galeria Noble House, Oradea  

 
  Biografie   |   Sculpturi   |   Texte critice   |   Contact