DUMITRU PAINA are o propensiune pentru o sculptură emblematică. Sub acţiunea daltei sale formele devin “semneâ€� încărcate adeseori de un talc poetic. Demersul său presupune o atitudine lirică, plină de tandreţe, faţă de material. Mai ales în cazul pietrei (al marmurei, în special), Paina insistă asupra efectelor tactile şi optice. Lumina pare că iradiază din miezul materiei pentru a genera climatul special spiritual al lucrării. ÃŽn schimb, sculptura în lemn a lui Paina se adresează mai mult intelectului. ÃŽn aceste lucrări, artistul este preocupat de o “ideeâ€� pe care se străduieşte să o transmită cât mai direct, folosind elemente puţine şi compoziţii sumare, abusive. Simbolistica lor se descifrează cu uşurinţă. O “Golgotaâ€�, de pildă este sugerată de trei paralelipipede verticale, implantate într–un volum cu un plan inclinat.
Ceea ce leagă lucrurile executate în lemn de cele realizate în piatră (marmoră) este imaginaţia asociativă a sculptorului, capacitatea sa de a descoperi sensuri noi, punând alături forme simple. Aceste “forme simpleâ€� ne trimit gândul la o zestre arhetipală ce constituie baza unei evoluţii artistice demne de toată încrederea.

Horia Medeleanu, critic de artă, 2000