Dumitru Paina
Biografie Sculpturi Texte critice Contact  
Dumitru Paina

  2012, M.A.
  2012, Horia Truta
  2009, Graiul Maramureşului
  2008, Horia Truţă, Dan Demşea
  2007, Francois Pamfil
  2007, Ana Franca, arhitect
  2005, Loredana Nicoară
  2005, Gabriel Bonaciu
  2005, Aurel Chiriac
  2004, Vasile Sărăndan, interviu
  2004, Vasile Sărăndan
  2004, Onisim Colta
  2004, C. Puşcaş
  2004, Amedeo Caftangioglu
  2000, Pengo Zoltan
  2000, Horia Medeleanu
  2000, Ioan Moldovan
  2000, Gabriela Crişan
  1999, Negoiţă Lăptoiu
  1997, rev.Silvania
  1996, Horia Medeleanu
  1986, Octavian Barbosa
  1986, Iudit Anghel
  1985, Călin Dan
  1984, Valentin Stache

DUMITRU PAINA are o propensiune pentru o sculptură emblematică. Sub acţiunea daltei sale formele devin “semne” încărcate adeseori de un talc poetic. Demersul său presupune o atitudine lirică, plină de tandreţe, faţă de material. Mai ales în cazul pietrei (al marmurei, în special), Paina insistă asupra efectelor tactile şi optice. Lumina pare că iradiază din miezul materiei pentru a genera climatul special spiritual al lucrării. În schimb, sculptura în lemn a lui Paina se adresează mai mult intelectului. În aceste lucrări, artistul este preocupat de o “idee” pe care se străduieşte să o transmită cât mai direct, folosind elemente puţine şi compoziţii sumare, abusive. Simbolistica lor se descifrează cu uşurinţă. O “Golgota”, de pildă este sugerată de trei paralelipipede verticale, implantate într–un volum cu un plan inclinat.
Ceea ce leagă lucrurile executate în lemn de cele realizate în piatră (marmoră) este imaginaţia asociativă a sculptorului, capacitatea sa de a descoperi sensuri noi, punând alături forme simple. Aceste “forme simple” ne trimit gândul la o zestre arhetipală ce constituie baza unei evoluţii artistice demne de toată încrederea.

Horia Medeleanu, critic de artă, 2000  

 
  Biografie   |   Sculpturi   |   Texte critice   |   Contact