|
2012, M.A. |
|
2012, Horia Truta |
|
2009, Graiul Maramureşului |
|
2008, Horia Truţă, Dan Demşea |
|
2007, Francois Pamfil |
|
2007, Ana Franca, arhitect |
|
2005, Loredana Nicoară |
|
2005, Gabriel Bonaciu |
|
2005, Aurel Chiriac |
|
2004, Vasile Sărăndan, interviu |
|
2004, Vasile Sărăndan |
|
2004, Onisim Colta |
|
2004, C. Puşcaş |
|
2004, Amedeo Caftangioglu |
|
2000, Pengo Zoltan |
|
2000, Horia Medeleanu |
|
2000, Ioan Moldovan |
|
2000, Gabriela Crişan |
|
1999, Negoiţă Lăptoiu |
|
1997, rev.Silvania |
|
1996, Horia Medeleanu |
|
1986, Octavian Barbosa |
|
1986, Iudit Anghel |
|
1985, Călin Dan |
|
1984, Valentin Stache |
|
A TREIA ROATĂ DE LA SOARE, E PĂMĂ‚NTUL…
Dacă spiritual, sufletul uman poate fi materializat, cel mai bine o face piatra, marmura, lemnul, bronzul. Sunt pietre care “trăiesc” sute de mii de ani Ă®n anonimat, fără să le bage nimeni Ă®n seamă, din când Ă®n când pentru asediul unei cetăţi, bolovani din piatră erau aruncaţi Ă®n luptă, apoi aruncăm cu pietre după lebede, Ă®n vitrine şi Ă®n oglinda amintirilor nefaste.
Marmura veche şi senilă zace Ă®n cariere abandonate, lemnul are o viaţă mai scurtă şi arde odată cu dorinţele noastre.
Dar piatra, marmura, lemnul, amorf, anonim după milioane de ani de inactivitate Ă®şi revin la viaţă, reĂ®ncarnându-se, graţie marilor maeştri ai sculpturii universale, mai mult se Ă®nnobilează şi intră Ă®n patrimoniul artelor eterne, devin spirit.
Această ciudată experienţă am trăit-o Ă®n data de 26.X.2004, orele 17, la Galeria Naţională “Delta”, a U.A.P. din Arad, cu prilejul expoziţiei personale de sculptură a maestrului DUMITRU PAINA, care prezintă 39 de sculpturi, lucrările fiind efectuate Ă®n tehnici şi materiale diferite: piatră, lemn, marmură,etc.
Sculptura arhetipală a maestrului se axează pe simboluri ale căror geneză o regăsim Ă®n lumea satului ardelean şi nu numai.
Trimiterile sunt evident religioase şi ating sfera tainică, simbolistică a numerelor, numerologiei, a triumviratului divin; e Tatăl, calea şi viaţa, dualitatea prin Fiu, Sfântul Duh liantul trinităţii şi reprezentarea stărilor de revelaţie prin theandrie, a stărilor spirituale, Ă®n Ă®mprejurări speciale Ă®n care omul vrea să comunice cu Dumnezeu Tatăl, liniştea cosmică din satele care respectă tradiţia, aproape Ă®n fiecare lucrare, sculptură se simte pecetea divină şi pâinea sacră.
Admirabil e faptul ca sculptorul DUMITRU PAINA, cu elemente puţine, simple obţine maximum.
Expoziţia personală de sculptură a maestrului, exprimă şi transmite, printre altele, un mesaj clar, limpede şi imperativ, către toţi acei care s-au Ă®nstrăinat de tradiţiile populare româneşti, de religia noastră ortodoxă, acceptând şi Ă®nlocuind tradiţia, sărbătorile noastre populare, obiceiurile noastre sfinte, cu sarbători la pachet din import, ambalate Ă®ntr-un spirit leviathanic, kitsch comercial de duzină, exprimând fetişismul şi exchibiţionismul unei societăţi de consum aflate la limita dintre degenerare şi ridicol, o societate de consum abuziv, concretizată prin opulenţă, aroganţă, risipă şi dispreţ faţă de alţii.
Maestrul DUMITRU PAINA ne reaminteşte că veşnicia, civilizaţia umană s-a născut la sat, la umbra sacră şi odihnitoare a Divinităţii, nicidecum Ă®n şerpăriile betonate ale megalopolisurilor stresante, bolnăvicioase, poleite cu diamante false…….
Expoziţia maestrului DUMITRU PAINA, mi-a adus aminte de un text al lui ANDRE MALPAUX, care uşor modificat sună astfel: Secolul XXI va fi ortodox sau nu va fi deloc....
Amedeo Caftangioglu, Viaţa arădeană, 9.X.-22.XI 2004
|