Dumitru Paina
Biografie Sculpturi Texte critice Contact  
Dumitru Paina

  2012, M.A.
  2012, Horia Truta
  2009, Graiul Maramureşului
  2008, Horia Truţă, Dan Demşea
  2007, Francois Pamfil
  2007, Ana Franca, arhitect
  2005, Loredana Nicoară
  2005, Gabriel Bonaciu
  2005, Aurel Chiriac
  2004, Vasile Sărăndan, interviu
  2004, Vasile Sărăndan
  2004, Onisim Colta
  2004, C. Puşcaş
  2004, Amedeo Caftangioglu
  2000, Pengo Zoltan
  2000, Horia Medeleanu
  2000, Ioan Moldovan
  2000, Gabriela Crişan
  1999, Negoiţă Lăptoiu
  1997, rev.Silvania
  1996, Horia Medeleanu
  1986, Octavian Barbosa
  1986, Iudit Anghel
  1985, Călin Dan
  1984, Valentin Stache

Un tip de spaţiu architectural în scuptura lui Dumitru PAINA

Paradoxal există un spaţiu arhitectural şi în sculptură. Aceasta fiinţează prin utilitatea sensului conferit unei părţi de materie alese special şi metamorfozate în consecinţă prin intenţia creatoare. În extenso la anumiţi sculptori contemporani preocuparea de “formă cu rost” depăşeşte limitele fizice ale obiectului întreg, şi, conferă “atingere cu mesaj“ spaţiului conţinut sau adiacent lucrării.
Astfel în opere recente ale sculptorului arădean Dumitru PAINA este definit şi chestionat cu blândeţe şi linişte un anumit tip de spaţiu arhitectural.Lucrările artistului intitulate : POM OCROTIT, LIVADA, LUMINĂ şi BRAD OCROTIT, conţin şi afirmă tocmai valenţele expresive acestui tip de spaţiu arhitectural.
Cu delicateţea şi candoarea micului prinţ a lui Antoine de Saint Exupery, Dumitru PAINA protejează un univers întreg în POMUL OCROTIT. Sculptura realizată din sticlă şi bronz fascinează şi prin armonia dimensională a unei cuprinderi între mâini ce invită mental şi mai ales spiritual la gestul ocrotitor.
Metamorfozând piatra într–o adiere de vânt a arborilor dintr–o LIVADĂ cei trei copaci de bronz dobândesc lumina spaţiului astfel definit. Gradele de libertate ale obiectului ansamblu se amplifică în continuu prin ritmul inciziilor şi texturilor parietale din piatră. Lucrarea ne devine familiară ochiului prin calitatea de a reinterpreta un spaţiu urban de tip piaţă, de data asta mineral–vegetală.
Comparabil cu dozajul înţelept dintre lumină şi întuneric din catedrala Notre Damme din Ronchamp, construcţie ce respiră modernitate în forma aparţinând marelui architect LeCorbusier, sculptura LUMINA este o incursiune cu destinaţie deschisă către metasolar. Inciziile şi perforaţiile difuzate dintr–un bloc, iniţial amorf, de piatră preschimbă material într–o reţea de lumină.
BRADUL OCROTIT este o lucrare care chestionează limita dintre spaţiul de trecere şi cel de răgaz. Portalul trapezoidal cu silueta de casă potenţează calitatea spaţiului în două tipuri complementare de atitudine : statică şi dinamică. Peisajul de bronz conţinut se detaşează dintr–un albastru ceruleum celest. Formele vegetale plutesc astfel între două lumi posibile. Protecţia derivă însă din semnul circular care se închide–deschide dual dedeasupra lor şi a noastră.
Seria de lucrări ASCENSIUNE, POMONE şi SAMÂNŢĂ, au în comun definirea unui spaţiu negativ care suplimentează polemic o anumită cuminţenie a formelor pozitive. Codificarea spaţiului negativ urmăreşte şi însoţeşte povestea temei întocmai unei geneze narative.De remarcat în cazul POMONELOR este substanţialitatea discursului artistic validat atât în lemnul de paltin cât şi în marmoră.
Suita COROLELOR, realizate în bronz şi marmoră, permite spaţiului să se anime orizontal într–o infinită creştere ce surprinde minunea deschiderii şi înfloririi în frumuseţe a entităţilor de sursă clorofilică.
În perfectă armonie dinamică a spiritului apolinic şi cel dionisiac, măiestrit minţii noastre de filosoful Nitche , CUPLURILE semnate PAINA inventariază ipostaze de articulare a dualului unitar. Există– înafara materiei din lemn de cireş, marmoră, bronz, sticlă – forţă, echilibru dar şi mişcare întocmai caracteristicilor vii din conceptul perechii. GERMINAŢIA şi FAMILIA vizează “trei” –ul în context.
Mai mult decât recunoştinţa creştină, adică smerenia – a stat la clipa binecuvântată de dinaintea lucrărilor ALTAR, CATEDRALĂ, CUPĂ, URSITOARE, PECETAR, si PRESCURĂ. Prin analogie cu o superbă cugetare a poetului român Arghezi care afirmă “înaintea aşternerii unui gând, a unui vers, a unor cuvinte pe o foaie de hârtie omul trebuie să facă o rugăciune pentru tot ceea ce putea să fie scris pe hârtie şi nu este”, aceste sculpturi de Dumitru PAINA au calitatea de a fi semne deschise .

Architect Ana Franca, 22.06.2007  

 
  Biografie   |   Sculpturi   |   Texte critice   |   Contact