| |
2012, M.A. |
| |
2012, Horia Truta |
| |
2009, Graiul Maramureşului |
| |
2008, Horia Truţă, Dan Demşea |
| |
2007, Francois Pamfil |
| |
2007, Ana Franca, arhitect |
| |
2005, Loredana Nicoară |
| |
2005, Gabriel Bonaciu |
| |
2005, Aurel Chiriac |
| |
2004, Vasile Sărăndan, interviu |
| |
2004, Vasile Sărăndan |
| |
2004, Onisim Colta |
| |
2004, C. Puşcaş |
| |
2004, Amedeo Caftangioglu |
| |
2000, Pengo Zoltan |
| |
2000, Horia Medeleanu |
| |
2000, Ioan Moldovan |
| |
2000, Gabriela Crişan |
| |
1999, Negoiţă Lăptoiu |
| |
1997, rev.Silvania |
| |
1996, Horia Medeleanu |
| |
1986, Octavian Barbosa |
| |
1986, Iudit Anghel |
| |
1985, Călin Dan |
| |
1984, Valentin Stache |
|
Un salut sculptorului Dumitru Paina
Dumitru PAINA este după ştiinţa mea omul care nu s–a Ă®ncruntat niciodată. Şi spun asta pentru că l–am cunoscut când nu ştia că va deveni un important sculptor. Era cioplitor de marmoră, muncă grea care nu–i complexa zâmbetul veşnic, meridional.
A intrat Ă®n sculptură pe calea grea a efortului fizic cu material. Dar nu a ieşit din această competiţie cu o mină Ă®ndurerată şi suferindă. A ieşit cu zâmbetul omului pe care materia nu numai că nu–l poate Ă®nvinge ci Ă®l şi provoacă. Faptul ca sculptorul nostru, ca să folosesc o expresie nu foarte academică, mănâncă marmora pe pâine este unul din marile sale atuuri.
Francois Pamfil, 2007
|
